Momente din istoria saşilor din România.
- 1141 - 1162
Pe timpul dominaţiei regelui Ungariei Geisa II. sunt chemaţi colonişti ca şi “susţinători ai dezvoltării” pentru provincia Sibiu.
 |
Saşii din Transilvania sunt precum şi populaţia de origine germană din Moesia sau Moravia o ramură mai nouă a gintei germane, ce s-a format în perioada colonizărilor din centrul şi estul Europei în timpul Evului Mediu. Documente mai vechi enumerată printre colonişti şi flamanzi şi valoni. Coloniştii s-au numit germani. Denumirea de “saşi” au primit-o de la vecinii lor, ungurii, deşi cercetările lingvistice ale dialectelor au demonstrat faptul că majoritatea proveneau din zona Germaniei Centrale, între Westerwald şi Luxemburg, Maiz şi Köln.
|
- 1186
Într-o scrisoare, întocmită în legătură cu peţirea unei prinţese franceze pentru regele Ungariei, regele Bela III. specifică încasările pe care le are de la “musafirii regelui, colonizaţi dincolo de păduri”, în sumă de 15.000 de mărci de argint anual, ceea ce pentru vremea respectivă reprezenta o contribuţie semnificativă la trezoreria regală.
Papa confirmă înfiinţarea protopopiatului din Sibiu.
- 1211 - 1225
Ordinul german al cruciaţilor construieşte cetăţi şi înfiinţează sate în Ţara Bârsei
- 1224
“Andreanum" pentru populaţia germană din provincia Sibiu – actul ce consfinţeşte drepturile şi obligaţiile coloniştilor germani.
Printre cele mai importante privilegii acordate coloniştilor germani se numără dreptul la alegerea liberă a preoţilor şi a juzilor, dreptul de judecată după propriile uzanţe, scutirea de vamă, comerţul liber. Obligaţiile cele mai importante erau ca toţi coloniştii – ţărani, meşteşugari, mineri – să plătească impozit anual direct regelui Ungariei şi să presteze serviciul militar. Totodată aveau obligaţia de a asigura din punct de vedere militar localităţile nou înfiinţate. Cetăţile şi bisericile fortificate înălţate şi întreţinute de către coloniştii germani sunt şi în prezent o caracteristică a multor localităţi transilvănene.
- 1241
Prima pustiire a Braşovului prin invazia mongolilor
- 1421
Prima invazie a turcilor în Ţara Bârsei, Braşovul este distrus iar consilierii oraşului sunt făcuţi prizonieri
- 1486
Regele Matthias Corvinus (Matei Corvinul) confirmă unitatea tuturor saşilor de pe domeniul coroanei (Universitas Saxonum).
- 1526
Lupta de la Mohács; turcii cuceresc Câmpia Maghiară.
|
După înfrângerea de către turci a Ungariei Medievale (1526) ia fiinţă voievodatul Transilvaniei aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Poziţia primordială în acest nou voievodat îl au “cele trei naţiuni” – nobilii, secuii şi saşii – ce formează Dieta Ţării, care alege voievodul şi emite legile organice. În cadrul dietei, saşii transilvăneni formează elementul burghezo-ţărănesc. Pe domeniile locuite de ei, “domeniului coroanei” saşii transilvăneni au beneficiat până în 1867 de drepturi autonome, cum ar fi de exemplu dreptul de autoadministrare cu germana ca limbă oficială, a “dreptului civil propriu” (1583-1853)şi multe altele.
|
- 1543
Johannes Honterus promulgă reforma în Braşov şi în Ţara Bârsei.
- 1547
„Regulamentul bisericesc al tuturor germanilor din Transilvania”; toţi saşii din Transilvania adoptă confesiunea luterană.
- 1557 - 1568
Realizarea toleranţei religioase în Transilvania.
- 1572
Saşii transilvăneni adoptă Confesiunea Augsburgeană, Biertan devine sediul episcopului evanghelic - luteran.
|
Saşii din Transilvania au trecut in corpore la confesiunea evanghelic - luterană după Confesiunea Augsburgeană. Deoarece naţionalităţile conlocuitoare din Transilvania aparţineau altor confesiuni creştine, în cazul saşilor s-a creat o simbioză între apartenenţa naţională, limba maternă şi confesiune. După dizolvarea autonomiei parţiale a saşilor prin decizia Consiliului Coroanei Ungare (1868/76), conducerea grupului etnic al saşilor a fost transferat în mare parte asupra bisericii. Astfel Biserica Evanghelică C.A. din Transilvania a preluat, devenind astfel susţinătorul, moral dar mai ales financiar al sistemului de învăţământ cu predare în limba maternă germană, rol menţinut până în anul 1948.
|
- 1583
Introducerea Dreptului Civil Propriu pentru saşii din Transilvania care rămâne oficial valabil până la introducerea Codului Civil Austriac (1853).
|
Începând cu anul 1486 forumul de conducere al saşilor transilvăneni a fost “Universitatea Naţională Săsească”. Împreună cu Dreptul Civil Propriu formează baza formei specifice, unicat, de auto-administrare a comunităţii săseşti din Transilvania. Prin trecerea unită a tuturor saşilor transilvăneni la confesiunea luterană augsburgeană, autonomia religioasă s-a adăugat autonomiei politice a comunităţii.
|
Blazonul Transilvaniei, în forma celei reprezentate aici, a fost inaugurat pentru prima dată în 1590, în timpul Principatului Transilvania. Blazonul a fost acceptat şi în 1765 de regina Maria Theresia.
- 1612
În lupta de la Feldioara dusă împotriva tiranului Gabriel Báthori cad eroic în jur de 300 de locuitori ai cetăţii Braşovului în frunte cu judele, Michael Weiß. Printre ei s-au numărat şi 22 (conform altor izvoare istorice 39) de “studenţi” ai Gimnaziului German “Johannes Honterus” din Braşov.
 | |
Începând cu anul 1568 în Transilvania există libertatea de religie şi de confesiune. Dovezi ale existenţei de şcoli populare datează din secolul al 14-lea, iar la începutul secolului al 16-lea exista câte o şcoală în aproape în fiecare sat săsesc. În 1541 a fost inaugurat primul gimnaziu (în Braşov), iar în 1722 a fost introdusă obligativitatea învăţământului primar. Timp de secole, în ciuda tuturor vicisitudinilor vremurilor şi a deselor schimbări politice, saşii transilvăneni au reuşit să-şi păstreze structura existenţei lor ca unitate etnică.
|
- 1687
După eliberarea fostei localităţi Ofen, în prezent parte a Budapestei, trupele austriece ocupă Transilvania.
- 21. Aprilie 1689
Marele incendiu din Braşov, în urma acestui eveniment numele bisericii se transformă din “Biserica Sf. Maria” în “Biserica Neagră”
- 1734
Adepţi ai confesiunii evanghelice luterane din Austria Centrală sunt strămutaţi forţat în Transilvania.
- 1742
Adepţi ai confesiunii evanghelice luterane din Baden (zona Baden – Durchlach, Germania) imigrează în Transilvania.
- 1774 - 1787
Samuel von Brukenthal, consilier al împărătesei Maria Theresia a Austriei, este numit guvernator al Transilvaniei.
- 1845
Ia fiinţă Asociaţia Agricolă Săsească din Transilvania.
- 1848
Revoluţia din Austria are ecouri şi în Transilvania, românii şi saşii rămân adepţii împăratului; război civil.
- 1863
Consiliul de la Sibiu; românii şi saşii hotărăsc introducerea de reforme.
- 1867
Compensarea austro-maghiară; Transilvania nu mai este domeniul coroanei ci parte a jumătăţii maghiare a imperiului;
- 1872
Prima întâlnire a tuturor saşilor din Transilvania are loc la Mediaş.
- 1876
Desfiinţarea definitivă a domeniului coroanei; noua împărţire administrativ-teritorială.
Stema Monarhiei austro-ungare - în partea dreaptă a imaginii, a treia de sus este stema Transilvaniei.
- 1914
Începe Primului Război Mondial.
- 1918
Sfârşitul războiului;
În Declaraţia de la Alba Iulia Românii din Transilvania decid unirea Transilvaniei cu România şi certifică drepturi pentru minorităţi (libertate naţională deplină pentru toate popoarele conlocuitoare”).
- 8. Januarie 1919
Consiliul Central săsesc declară de asemenea acordul pentru unirea Transilvaniei cu România (Declaraţia de Unire de la Mediaş)
Ia fiinţă Uniunea Germanilor din România.
|
După căderea monarhiei dunărene saşii din Transilvania şi şvabii din Banat au votat în 1919 pentru unirea cu Regatul României. Însă noul formatul stat nu a mai respectat toate promisiunile făcute minorităţilor prin “Declaraţia de la Alba Iulia” din 1 decembrie 1918. Prin reforma agrară din 1921 Universitatea Naţională Săsească – care mai fonda sub forma juridică a unei fundaţii – cât şi Biserica Evanghelică C.A. a fost deposedată de multe proprietăţi funciare. Învăţământul în limba maternă promis a fost şi el trunchiat prin introducerea a multor materii cu predare obligatorie în limba română, iar accesul la studiul universitar a fost îngreunat pentru tinerii aparţinând minorităţilor. Încercările guvernului României de a introduce "numerus clausus valachicus" şi în sfera economicului au fost anulate datorită vehementelor proteste din străinătate. Totuşi, condiţiile cadrul politic relativ democratic – reprezentare în parlament, o presă liberă – au permis minorităţii etnice germane să-şi revendice sau după caz, să-şi apere anumite drepturi |
- 1921
Prima reformă agrară în Transilvania.
- 1923
Deputaţii minorităţii germane resping noua constituţie deoarece ea nu cuprindea drepturile minorităţilor.
- 1933
A cincia şi ultima întâlnire a tuturor saşilor are loc la Sibiu
- 1939
Începutul celui De-al Doilea Război Mondial.
Acordul economic româno – german.
- 1940
România trebuie să cedeze Basarabia şi Nordul Bucovinei în favoarea URSS, în urma Celei de a Doua Sentinţe de la Viena Ardealul de Nord este cedat Ungariei, generalul Antonescu preia puterea, înfiinţarea Comisiei Militare Germane la Bucureşti.
Ca urmare a Pactului de Neagresiune de la 23 august 1939 germanii din Bucovina de Nord şi din Basarabia – zone pe care printr-un act adiţional secret Hitler le-a oferit sovieticilor - au fost strămutaţi în zone care la acea dată făceau parte din Imperiul German. Ulterior, Berlinul convine cu regimul de la Bucureşti strămutarea şi a germanilor din Bucovina de Sud, din Dobrogea şi din Ţara Românească – în total 214.630 de persoane. Prin alipirea Ardealul de Nord de Ungaria în urma aşa zise-i “a Doua Sentinţă de la Viena” (30.08.1940), 70.000 de etnici germani au devenit cetăţeni ai Ungariei.
- 20. Noiembrie 1940
Legea grupurilor etnice: emisă de guvernul României sub conducerea mareşalului Ion Antonescu, lege care îi încadrează în mod automat pe toţi etnicii germani din România în “Grupului Etnic German” , organizaţie ce primeşte tot prin această lege statutul de persoană juridică. Această “stipulare politică unilaterală” leagă etnicii germani din România “pe viaţă şi pe moarte de soarta Germaniei Naţional-Socialiste”, a cărei catastrofă urma să pecetluiască şi soarta germanilor din România.
- 1941
România intră alături de Germania în războiul împotriva URSS.
- 1942/43
Acordul interstatal dintre România şi Ungaria referitor la includerea cetăţenilor etnici germani în structurile militare ale Germaniei.
Persoane apte pentru serviciul militar, etnici germani provenind din Transilvania de Nord (Ungaria) şi din cea de Sud (România) sunt înrolaţi în structurile militare al “Waffen SS”. Alţi “voluntari” au fost înrolaţi în alte unităţi ale Wehrmachtului, în organizaţia “Todt” sau implicaţi în industria de război a Germaniei. În jur de 15% dintre aceştia şi-au pierdut viaţa în timpul luptelor. Dintre supravieţuitori doar câteva mii au reuşit să se întoarcă acasă, pe teritoriul României. Aici au fost declaraţi “duşmani ai poporului”, torturaţi, încarceraţi, executaţi sau au suportat ani grei de detenţie.
- 1944
23. August -România capitulează şi declară război foştilor aliaţi.
Iunie 1948 toate fabricile, uzinele, atelierele meşteşugăreşti şi băncile au trecut în proprietatea statului, în august 1948 şi şcolile (şi cele confesionale) au fost naţionalizate – o lovitură grea şi pentru bisericile etnicilor germani.
- 1949
Noul Regulament de ordine internă a Bisericii Evanghelice C.A. din România; înfiinţarea Institutului Teologic Evanghelic cu grad de universitate; înfiinţarea Uniunii Saşilor Transilvăneni rezidenţi în Germania.
- 1950
Etnicilor germani din România li se acordă din nou dreptul la vot.
După 1948 elitele politicii şi intelectualităţii etnici germani, ca şi cei români sau unguri, au fost încarceraţi în închisori sau în lagăre de muncă silnică. În iunie 1951, în umbra controverselor sovieto-iugoslave, s-a procedat la o acţiune evacuare forţată a bănăţenilor în Câmpia Română, acţiune în cadrul căreia au fost evacuaţi fortuit şi în jur de 10.000 de etnici germani din Banat (şvabi). În 1952 s-a efectuat o nouă acţiune de evacuare forţată, de data aceasta a cetăţenilor din marile oraşe spre sate mărginaşe, din nou o acţiune care a lovit în populaţia etnicilor germani, de data aceasta mai ales în cei din Braşov.
- 1953
Parlamentul Federal de la Bonn emite legi referitoare la compensarea pierderilor şi la cei evacuaţi forţat; saşi transilvăneni aflaţi în Austria sunt colonizaţi în zona industrială a Germaniei Federale (Ruhrgebiet).
- 1956
Restituirea dreptului de proprietate asupra caselor şi a curţilor către populaţia etnică germană din România. In facto au fost restituite casele împreună cu noii chiriaşi, drept locuinţă acordându-se doar una – două încăperi.
- 1957
Renania de Nord–Vestfalia devine Landul oblăduitor ar saşilor transilvăneni.
|
După decesul lui Stalin s-a produs o îmbunătăţire a situaţiei generale în România, deci implicit şi cea a cetăţenilor de naţionalitate germană. Ultimul lagăr de muncă silnică a fost desfiinţat în 1964, celor deportaţi cât şi celor evacuaţi li s-a permis reîntoarcerea în localităţile de baştină, majoritatea caselor şi curţilor naţionalizate au fost retrocedate proprietarilor de drept. Însă contrar tuturor acestor măsuri reparatorii nu se poate trece cu vederea faptul că etnicii germani din România au fost greu loviţi în însuşi substanţa existenţei lor. Multe din cele au trebuit fi suportate de la începutul războiului nu mai puteau fi reparate: dezmembrarea familiilor în urma situaţiei de război, a refugierilor, deportărilor, evacuărilor, distrugerea bazei de subzistenţă economică a celor de la sate cât şi a orăşenilor, declasarea socială, distrugerea comunităţilor rurare cât şi a comunităţilor clasei medii din oraşe (cea a meşteşugarilor şi a meseriaşilor), lichidarea unei mari părţi a elitei germanilor din România, pierderea identităţii etno-culturale, izolarea tot mai pregnantă faţă de spaţiul cultural german. Germanii din România erau “izgoniţi, dar totuşi forţaţi să rămână în teritoriul de izgonire”. Emigrarea legală din România nu prezenta la acea dată o alternativă viabilă, până la sfârşitul anilor 60 au existat doar puţine cazuri de emigrare în baza reîntregirii familiei. |
- 1965
Nicolae Ceauşescu este ales secretar general al PCR; România devine republică socialistă.
- 1965
Nicolae Ceauşescu este ales secretar general al PCR; România devine republică socialistă.
- 1967
Stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Germania şi România.
- 1967
Stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Germania şi România.
- 1968
Dialog oficial între Nicolae Ceaşescu şi intelectuali germani;
Se constituie Comitetul oamenilor muncii de naţionalitate germană.
- 1968
Dialog oficial între Nicolae Ceaşescu şi intelectuali germani;
Se constituie Comitetul oamenilor muncii de naţionalitate germană.
- 1973
Preşedintele Nicolae Ceauşescu îl întâmpină pe preşedintele Asociaţiei saşilor transilvăneni din Germania.
- 1973
Preşedintele Nicolae Ceauşescu îl întâmpină pe preşedintele Asociaţiei saşilor transilvăneni din Germania.
- 1974
Apar legea de protecţie a patrimoniului cultural şi noile reglementări referitoare la cetăţenii străini.
- 1974
Apar legea de protecţie a patrimoniului cultural şi noile reglementări referitoare la cetăţenii străini.
- 1978
Cancelarul RFG, d-l Schmidt şi preşedintele Nicolae Ceaşescu convin asupra acordării dreptului la emigrare pentru etnicii germani în baza conceptului de reîntregire a familiei.
- 1978
Cancelarul RFG, d-l Schmidt şi preşedintele Nicolae Ceaşescu convin asupra acordării dreptului la emigrare pentru etnicii germani în baza conceptului de reîntregire a familiei.
- Din 1981
Accentuarea crizei economice duce la probleme tot mai acute în aprovizionarea populaţiei cu cele necesare traiului.
- Din 1981
Accentuarea crizei economice duce la probleme tot mai acute în aprovizionarea populaţiei cu cele necesare traiului.
- 1989
Căderea dictatorului Ceauşescu, sfârşitul erei comuniste.
Se constituie Forumul Democrat al germanilor din România.
- 1989
Căderea dictatorului Ceauşescu, sfârşitul erei comuniste.
Se constituie Forumul Democrat al germanilor din România.
- 7.01.1992
După ultimul val de emigrări masive ale populaţiei germane din România, statisticile recensământului populaţiei arată că pe teritoriul Transilvaniei mai trăiesc 41.400 de germani (comparativ 1977: 176.800, în 1944: în jur de 250.000).
- 7.01.1992
După ultimul val de emigrări masive ale populaţiei germane din România, statisticile recensământului populaţiei arată că pe teritoriul Transilvaniei mai trăiesc 41.400 de germani (comparativ 1977: 176.800, în 1944: în jur de 250.000).
- 01.01.1996
Numărul enoriaşilor Bisericii Evanghelice C.A. din România este de 17.867 (comparativ: în 1978: 166.100).
- 01.01.1996
Numărul enoriaşilor Bisericii Evanghelice C.A. din România este de 17.867 (comparativ: în 1978: 166.100).
Bibliografie:
Ernst Wagner “Geschichte der Siebenbürger Sachsen” – Edition Wort und Welt
München, siebente durchgesehene und erweiterte Auflage, 1998
Informationen zur politischen Bildung Nr. 222 – Neudruck 1991
Bibliografie:
Ernst Wagner “Geschichte der Siebenbürger Sachsen” – Edition Wort und Welt
München, siebente durchgesehene und erweiterte Auflage, 1998
Informationen zur politischen Bildung Nr. 222 – Neudruck 1991
