DECERNAREA PREMIULUI „APOLLONIA HIRSCHER” 2000
Onorat și prețuit în țară și în străinătate
Laudatio în onoarea lui Ernst Fleps/de dr. ing. Dieter Simon
Majoritatea celor prezenți aici au trăit răsturnările din anii 1947 și 1989, mulți chiar și ultimul război, deportarea și alte evenimente decisive, și au fost astfel siliți mereu să ia poziție, să acționeze și să arate fără echivoc din ce aluat sunt făcuți.
Dacă în toate acestea se ascunde un sens, nu vom discuta aici. Faptele stau la vedere, limpezi pentru oricine: comunitatea noastră a fost pusă mereu la grea încercare în privința identității sale, uneori până la limita destrămării fizice. Nu te puteai eschiva.
Sașii transilvăneni care trăiesc astăzi aici au toți o identitate inconfundabilă, cei mai mulți fiind pe deplin conștienți de ea.
În vremea noastră, în care valorile și cuvintele devin tot mai neclare, în care totul se pune în mișcare spre globalizare, cu destinație necunoscută, acest lucru este, într-un anumit sens, un anacronism. Ce nevoie mai are oare lumea de oameni care știu exact de unde vin și cine sunt?
Omul nu trăiește numai cu pâine; devenim oameni printr-o limbă, printr-o rețea de tradiții și structuri sociale pe care o definim, oarecum vag, drept cultură. Urma pe care strămoșii noștri au lăsat-o de-a lungul secolelor aici, în Transilvania, este deosebit de bogată în asemenea structuri, în modele elastice ale felului în care, într-un spațiu multietnic și multicultural, se poate construi și păstra o identitate prin cooperare. Ea arată însă limpede și riscurile încremenirii interioare, urmările intoleranței și ale unei atitudini greșite față de minorități.
Ceea ce s-a petrecut aici, în Transilvania, se va petrece mai devreme sau mai târziu în cadrul mai larg al unei Europe integrate. În acest proces putem fi martori ai reușitelor și ai riscurilor și ai faptului că orice individ, orice comunitate se poate mișca doar în două direcții: spre identitate sau spre destrămare.
Laureatul nostru, domnul Ernst Fleps, se află de decenii, ca inițiator, educator și dirijor, în slujba acestei regăsiri a identității, iar pentru opera sa se cuvine să-i mulțumim cu acest prilej.
Ernst Fleps s-a născut la 29 martie 1926 la Bod (Brenndorf), într-o familie de învățători. După anii de școală la Bod, Brașov și Mediaș (Mediasch), a urmat Seminarul pedagogic din Sibiu (Hermannstadt).
Printr-un concurs fericit de împrejurări a scăpat de deportarea în Rusia, dar nu și de aproape trei ani de lagăr de muncă, în calitate de soldat de origine germană.
Ernst Fleps a rămas fidel vocației primite, probabil, încă din casa părintească – în condiții grele a urmat, prin învățământul la distanță, studii de muzică, pentru a se întoarce apoi la Gimnaziul Honterus, unde fusese cândva elev. Apreciat de elevi, colegi și superiori – poartă titlul de „Profesor emerit” –, a fost un factor determinant al educației artistice a multor generații. A fost – din câte știm – primul din țară care a folosit instrumentele Orff la orele de muzică. Numărul serilor muzicale pe care le-a realizat nu poate fi estimat – patru filme muzicale cu copii, turnate pentru Televiziunea Română, pot fi amintite drept momente de vârf.
Paralel cu activitatea didactică s-a desfășurat, cu un succes aproape și mai mare, activitatea sa de dirijor de cor, de orchestră și de fanfară la Prejmer (Tartlau), Bod, Codlea (Zeiden) și, până în ziua de azi, la Brașov.
De câte ori a apărut la televizor probabil nici el nu mai știe – nu există însă aproape nicio sărbătoare a portului popular sau festivitate mai mare, nu doar la Brașov, nu doar în Transilvania, ci în toate zonele locuite de germanii din România, la care să nu cânte Fanfara Țării Bârsei – și astăzi sub conducerea lui: onorată și prețuită în țară și - o dovedește acordarea plachetei germane „Karl Zelter” – și în străinătate. Nu trebuie trecute cu vederea nici numeroasele piese muzicale orchestrate de el, printre care se află și compoziții ale lui Ernst Fleps.
Reperele exterioare ale drumului său, adesea legate de împrejurări, caracterizează totuși doar în mică măsură esențialul acestui drum: activitatea educativă, artistică și socială, fidelitatea față de opera vieții odată aleasă, disponibilitatea de a accepta sacrificii de timp, de statut și de siguranță financiară. În fața noastră se află nu o operă a vieții datorată unor împrejurări prielnice, ci o operă a vieții împlinită în ciuda lor. Astfel a contribuit Ernst Fleps la identitatea noastră, iar pentru aceasta dorim noi, comunitatea căreia îi aparține, să-i mulțumim.
Brașov, 12 ianuarie 2001
(Karpatenrundschau, 20 ianuarie 2001)