Brașov · Kronstadt

Decernarea Premiului „Apollonia Hirscher” 2010

Prima femeie epitrop a Parohiei Honterus

Laudatio în onoarea doamnei Helene Becker, laureata Premiului „Apollonia Hirscher” pe anul 2010/de Wolfgang Wittstock


Stimate doamne și stimați domni,
Premiul „Apollonia Hirscher”, ai cărui fondatori sunt Forumul German din Brașov și comunitățile de originari din Brașov și din Bartolomeu stabiliți în Germania (HOG Kronstadt și HOG Bartholomae), se acordă astăzi pentru a 12-a oară. După cum se știe, prin acest premiu trebuie onorată de fiecare dată o personalitate care și-a câștigat merite față de comunitatea noastră săsească din Brașov. O condiție suplimentară este ca persoana căreia i se acordă premiul să aibă domiciliul în Brașov. Până acum au fost distinși cu Premiul „Apollonia Hirscher” șapte femei, trei bărbați și o pereche de soți. Se vede că Apollonia Hirscher, al cărei nume îl poartă premiul, văduva unui negustor și jude al orașului, care a trăit și a desfășurat o activitate binecuvântată în orașul nostru în secolul al XVI-lea, și-a găsit și în vremea noastră, în comunitatea noastră, urmași demni și mai ales urmașe demne. În alte domenii, de exemplu în politică, se încearcă, prin introducerea cotelor pentru femei, să se acorde sexului feminin mai multă greutate și recunoaștere. La acordarea Premiului „Apollonia Hirscher” acest lucru nu este deocamdată necesar, dacă ne uităm la datele indicate mai sus. Trebuie adăugat aici că și Premiul „Apollonia Hirscher” pe anul 2010, care se decernează astăzi, revine unei femei. Această femeie de merit se numește Helene Becker.
Se știe că Parohia Evanghelică C.A. Brașov, cunoscută nouă tuturor sub numele de Parohia Honterus, editează de mai mulți ani, la intervale de câteva luni, o foaie parohială intitulată „Lebensräume”. În numărul din august al anului trecut, numărul 14, a apărut la rubrica „Ehrenamt” (Voluntariat) un text intitulat „Bericht über meine langjährige ehrenamtliche Tätigkeit in der Kronstädter Honterusgemeinde”. Autoarea acestui text este doamna Helene Becker. Ea descrie aici implicarea ei în viața bisericească, călăuzită de porunca iubirii aproapelui, și amintește funcțiile onorifice bisericești pe care le-a preluat și le-a îndeplinit conștiincios de-a lungul anilor și deceniilor. Totul a început în anii ’70 ai secolului trecut – pe atunci încă lucra –,  când Helene Becker a fost aleasă în consiliul bisericesc din Blumăna (Blumenau); tot atunci a debutat și activitatea ei benevolă ca „Zehntfrau” (responsabilă de un grup de familii din parohie). Parohia Honterus mai avea pe atunci câteva filiale, cu consilii bisericești și curatori proprii, anume Șcheii Brașovului (Obere Vorstadt), Blumăna și Martinsberg. Teritoriul de care răspundea pe atunci filiala din Blumăna cuprindea nu numai cartierul istoric Blumăna, ci, printre altele, și noile cartiere de blocuri ale Uzinei de Tractoare și ale Uzinei de Autocamioane, Valea Ragadoului, Noua, Dârste și chiar Săcele (Siebendörfer). Încă mama Helenei Becker fusese „Zehntfrau” în Blumăna, iar tatăl, membru în consiliul bisericesc din Blumăna. Despre propria activitate ca „Zehntfrau” în Blumăna, Helene Becker scrie în textul autobiografic amintit:
„Am cunoscut astfel mulți oameni din Blumăna, pentru că de-a lungul anilor am făcut mereu vizite la domiciliu în diferite cartiere, mai ales în perioada Adventului – dar nu numai. Începând de la «Fundătura Hărmanului», prin Triaj și strada Hărmanului, până în vechiul cartier Astra.
În anii ’70 și ’80, Blumăna mai avea încă foarte mulți enoriași. Pe unii îi vizitam regulat, ca să le duc ajutorul lunar, pe alții doar din când în când. Cu aceste prilejuri, mulți își deschideau sufletul. Ieșeau atunci la iveală multă lipsă și multă suferință. Adesea era nevoie de multă înțelepciune și delicatețe pentru a găsi cuvintele potrivite de mângâiere. Mulți dintre cei care între timp s-au stins de mult îmi deveniseră foarte dragi. Citeam împreună versetul zilei (Losung) și ne rugam. Era un schimb reciproc: dădeam și primeam.”
În activitatea bisericească benevolă a Helenei Becker au urmat și alte sarcini, care i-au revenit. A fost aleasă în adunarea reprezentanților comunității din Parohia Honterus, după încă câțiva ani în presbiteriu și, în cele din urmă, epitrop („Kirchenmutter”, literal „mama bisericii”) – trebuie subliniat că Helene Becker a fost prima femeie epitrop din istoria multiseculară a Parohiei Honterus. Până atunci aici existaseră doar epitropi bărbați („Kirchenväter”). Preotul paroh de atunci, Mathias Pelger, nu îi spunea însă de cele mai multe ori „mama bisericii”, ci „mama săracilor” (Armenmutter), pentru că îi vizita regulat pe atât de mulți enoriași nevoiași și le susținea cu energie interesele.
Ca „mamă a săracilor”, Helene Becker a preluat și grija pentru depozitul de haine al Parohiei Honterus, amenajat odinioară în casa preotului paroh, dar care funcționează astăzi în fosta casă parohială din Șchei. Depozitul de haine administrează donațiile în natură (haine, încălțăminte) și le distribuie celor nevoiași.
Când, după schimbarea politică din 1989, după căderea dictaturii lui Ceaușescu, Biserica noastră Evanghelică C.A. din România și-a putut extinde și aprofunda activitatea diaconală, s-a lărgit, firește, și câmpul activității benevole a laureatei noastre de astăzi. A devenit membră a Diaconiei Bisericii noastre și activează conștiincios, încă de la început, în cercul diaconal al Parohiei Honterus, care se întrunește o dată pe lună și răspunde de toate problemele sociale ale parohiei.
Helene Becker se ocupă în continuare de depozitul de haine, deși, după cum scrie ea însăși, a renunțat în 2009, din motive de vârstă, la funcția de epitrop. Este, de asemenea, în continuare membră a adunării reprezentanților comunității din Parohia Honterus și a adunării bisericești districtuale, dar, după cum mi-a mărturisit, nu va mai candida pentru un nou mandat. Sarcinile pe care le-a îndeplinit și le îndeplinește cu simțul datoriei urmează să fie preluate de enoriași mai tineri.
Este semnificativ faptul că din textul apărut în „Lebensräume”, în care laureata Premiului „Apollonia Hirscher” pe anul 2010 își descrie îndelungata activitate benevolă în viața bisericească, nu aflăm de fapt nimic despre Helene Becker ca persoană privată. Aceasta vorbește despre modestia ei și subliniază cât de important a fost întotdeauna, în viața ei, locul acordat activității în folosul comunității, cu trecerea pe planul al doilea a propriei persoane și a vieții private. În laudatio noastră nu vrem însă să lăsăm nepomenite cele mai importante date din biografia privată a laureatei noastre. Helene Becker s-a născut la 14 martie 1929 în comuna Vulcan (Wolkendorf) din Țara Bârsei. Tatăl, maistru tâmplar, era din Vulcan, iar mama era originară din Codlea (Zeiden). Familia avea trei copii. Fratele mai mare al Helenei Becker trăiește în Germania; o soră a murit încă din copilărie, la 11 ani. Când Helene Becker avea șase ani, familia s-a mutat la Brașov. Tatăl și-a găsit aici de lucru, după ce marea criză economică mondială îi ruinase atelierul de tâmplărie. Primele patru clase, Helene Becker le-a urmat la școala primară evanghelică din Blumăna, după care au urmat alte patru clase la Gimnaziul evanghelic de fete. Următoarea etapă a formării ei a fost liceul seral românesc din cartierul Tractorul, încheiat cu bacalaureatul. La 20 de ani, Helene Becker și-a început activitatea profesională. A lucrat în biroul de control al calității al Uzinei de rulmenți „Rulmentul”, mai întâi la filiala acesteia din cadrul Uzinei de Autocamioane, care în 1960 s-a mutat în uzina-mamă de pe drumul spre Sânpetru (Petersberger Straße). După 34 de ani de muncă s-a pensionat, în 1984.
În 1937, familia ei se mutase într-o căsuță de pe Gärtnergässchen, pe terenul curții parohiale din Blumăna. Aici locuiește Helene Becker și astăzi, în imediata vecinătate a Casei de bătrâni Blumenau, a fostei case parohiale din Blumăna, în care funcționează de curând un cămin de locuire asistată, și a bisericii din Blumăna. Blumăna a avut trei pastori în cei peste 70 de ani de când Helene Becker locuiește în curtea parohială din Blumăna: Hans Lienert, care s-a afirmat și ca scriitor, în special ca dramaturg; apoi Waldemar Keintzel, care mai târziu, după arestarea abuzivă a lui Konrad Möckel de către autoritățile comuniste și condamnarea acestuia la temniță pe viață, a devenit preot paroh al Brașovului; și, în sfârșit, Burghard Morscher, ultimul pastor care a locuit în casa parohială din Blumăna, până la emigrarea sa din motive de boală, la începutul anilor ’90. De atunci, de regulă mai ales în prima și în ultima duminică a lunii, dar și ori de câte ori nu este disponibil un pastor, slujba din biserica din Blumăna este ținută de lectori, printre care se numără și Helene Becker.
În această laudatio nu trebuie trecut sub tăcere faptul că Helene Becker și-a câștigat merite și față de Forumul German din Brașov. Carnetul ei de membru are numărul 235, ceea ce înseamnă că a aderat la Forum destul de curând după înființarea acestuia. Timp de mai mulți ani a lucrat cu normă parțială la secretariatul sediului Forumului: a încasat cotizațiile membrilor, apoi a ajutat și la intermedierea vizelor turistice pentru intrarea în Germania. „Pe atunci, fiecare voia să fie german”, își amintește Helene Becker de acea perioadă, dinainte de desființarea obligativității vizelor pentru călătoriile în Germania. Munca la Forum i-a făcut, evident, plăcere, căci mi-a spus: „Te întâlneai cu mulți oameni. Mi-a plăcut. Atmosfera era agreabilă.” Dar Helene Becker a activat multă vreme în Forum și ca voluntară, în mod exemplar, ca membră a Adunării Generale a Reprezentanților Forumului județean și ca membră a Comisiei de cenzori. Și totuși, cu aceasta enumerarea sarcinilor benevole pe care și le-a asumat de-a lungul vieții nu este încă încheiată. Helene Becker își amintește cu drag și de activitatea ei artistică de amatoare – în anii ’50, când Brașovul se numea oficial Orașul Stalin, în Formația germană de cântece și dansuri, iar mai târziu în corul „Paul Richter”.
Laureata noastră de astăzi a lăsat să se înțeleagă, în discuția noastră, că activitatea ei benevolă în folosul comunității a putut fi atât de intensă, de variată și de îndelungată pentru că a rămas necăsătorită și nu a avut obligații familiale de îndeplinit. Această împrejurare nu micșorează însă în niciun fel marile merite pe care și le-a câștigat față de comunitatea noastră. Ne bucurăm că îi putem mulțumi astăzi din inimă pentru toate faptele ei bune. Pentru drumul vieții care urmează îi dorim sănătate, fericire și mulțumire sufletească!