DECERNAREA PREMIULUI „APOLLONIA HIRSCHER” 2018
Laudatio
în onoarea doamnei Ingeborg Filipescu, cu prilejul decernării Premiului „Apollonia Hirscher” pe anul 2018/de Dieter Drotleff
Anul acesta se decernează pentru a 19-a oară Premiul „Apollonia Hirscher”, care poartă numele acestei „femei înțelepte și chibzuite, care dădea bucuroasă milostenie și le-a făcut săracilor mult bine”, după cum consemna cronicarul în 1547, după moartea ei. În acest spirit, fondatorii de acum 20 de ani – Forumul Democrat al Germanilor din Județul Brașov (FDGBV) și comunitățile de originari din Brașov și din Bartolomeu stabiliți în Germania (HOG Kronstadt și HOG Bartholomae) – au hotărât să cinstească prin acest premiu persoane care și-au câștigat merite deosebite în viața socială, publică și culturală a comunității. Astfel, pe bună dreptate, alegerea făcută de Consiliul de Conducere al Forumului Democrat al Germanilor din Municipiul Brașov, care decernează acum premiul împreună cu Comunitatea brașovenilor din Germania (HOG Kronstadt), a căzut asupra lui Ingeborg Filipescu, care se implică din toată inima, de mulți ani, în viața socială și bisericească și poate fi considerată sufletul comunității: de 47 de ani este membră a Parohiei Evanghelice C.A. Brașov, iar de 27 de ani activează ca lector, cu titlu onorific, la Brașov și în parohiile din Țara Bârsei. „Lectorii, în sensul Statutului, sunt membri ai parohiei împuterniciți de episcop sau de decanul competent pentru slujirea predicării”, se arată în Statutul Bisericii Evanghelice C.A. din România. În cadrul unor perioade de pregătire spirituală, lectorii urmează cursuri de formare continuă cu profesori de teologie la Sibiu (Hermannstadt) sau la Cisnădioara (Michelsberg). Ingeborg Filipescu a fost convinsă să slujească în această calitate de pastorul Burkhard Morscher, când acesta s-a îmbolnăvit. La început, firește, și cu puțin trac, de multă vreme însă stă sigură pe sine în fața altarului și a credincioșilor, oficiază partea liturgică și ține predica atunci când face supliniri în parohii din Țara Bârsei. La Brașov face acest lucru împreună cu ceilalți doi lectori, Uta Albert și Arthur Arvay. Pentru aceasta trebuie să te pregătești și să te documentezi, să scrii predica – iar în activitatea ei benevolă de lector s-au adunat deja peste 200 de predici. Pentru ele încearcă mereu să se inspire din viață. Nu-i place să citească predici care nu sunt ale ei. Astfel, aproape în fiecare duminică – și nu numai – este pe drumuri și îi suplinește pe pastori atunci când aceștia sunt în concediu, în deplasare de serviciu sau împiedicați din alte motive. Aproape un an întreg a oficiat slujbele la Hărman (Honigberg), iar foarte des merge la Codlea (Zeiden), Hălchiu (Heldsdorf), Sânpetru (Petersberg), Măieruș (Nussbach) și Bartolomeu. De cele mai multe ori este luată cu mașina când oficiază slujbe în afara orașului, dar, dacă e nevoie, merge și cu maxi-taxiul sau cu autobuzul. Împreună cu soțul ei este invitată la sărbătorile parohiilor, fiindcă și-a făcut mulți prieteni printre enoriași și a cunoscut pastori, curatori și presbiteri, cu care colaborează foarte bine. Privind în urmă, numără peste 300 de supliniri. Este mereu prezentă atunci când e nevoie de ea, dar nu dorește să stea în prim-plan. Se implică și în diaconie: a făcut vizite la domiciliu ca „Zehntfrau” (responsabilă de un grup de familii din parohie), organizează de ani de zile, la Casa de bătrâni Blumenau, după-amiezile pentru vârstnici, care se bucură de o apreciere deosebită, și participă la manifestările Forumului, chiar dacă nu este implicată direct în activitățile acestuia.
Ingeborg Filipescu a crescut în credința creștină, în familia predicatorului și învățătorului Georg Mitter și a mamei sale, Rosa, la Sânpetru, unde s-a născut la 31 octombrie 1935. Botezată și confirmată în parohia natală, și-a petrecut acolo o copilărie fericită și fără griji, după cum consemnează ea însăși în autobiografia pe care a scris-o. Părinții ei nu au fost cruțați de grele lovituri ale sorții. În epidemia de scarlatină din 1934 au pierdut două fiice, în vârstă de doi și, respectiv, opt ani. Mama, greu încercată, nu a putut fi consolată de cei doi fii mai mari, Kurt și Heinz. Urmarea a fost o depresie gravă, până când Ingeborg a venit pe lume și a devenit pentru întreaga familie un dar al lui Dumnezeu.
Au urmat vremurile tulburi ale celui de-al Doilea Război Mondial, care au lovit și familia Mitter. Cei doi frați, deja adulți, au fost încorporați ca să lupte pentru Germania. Student la Berlin, fratele mai mare a trebuit să se supună acestei măsuri și, din păcate, și-a pierdut viața pe front. Celălalt frate a căzut în prizonierat și s-a întors acasă abia după nouă ani. Ca zeci de mii dintre semenii noștri, și tatăl a fost deportat în 1945 în Rusia. Mama a rămas acasă cu fiica de zece ani și cu bunica, în condiții de viață grele. Ingeborg a urmat primele clase primare la Brașov, apoi gimnaziul de fete, așa cum tatăl o rugase stăruitor pe mamă să nu o retragă pe fiică de la școala din orașul de sub Tâmpa. În absența tatălui, mama a muncit pentru a asigura strictul necesar traiului. Tatăl s-a întors bolnav de moarte după doi ani din Rusia, unde muncise din greu. Astfel, fiica nu și-a mai putut urma dorința de a studia medicina și a fost nevoită ca, după patru ani la Școala Honterus, să urmeze o pregătire profesională practică, pentru a contribui și ea la întreținerea familiei. A urmat Școala Tehnică de Arhitectură și Construcții și, în 1953, ca cea mai bună absolventă, a fost repartizată la Institutul de Proiectare din Brașov. Aici l-a cunoscut și pe inginerul Alexandru Filipescu, cu care s-a căsătorit în anul 1963. Căsnicia lor îndelungată se află și astăzi, după mai bine de 50 de ani, sub binecuvântarea lui Dumnezeu.
Până în 1972 a aparținut parohiei evanghelice din Sânpetru, apoi a devenit membră a Parohiei Evanghelice C.A. Brașov, unde îndeplinește cu dăruire numeroase sarcini onorifice. La început în consiliul bisericesc din Blumăna (Blumenau), apoi în adunarea reprezentanților comunității din Parohia Evanghelică C.A. Brașov, în presbiteriu, ca epitrop („Kirchenmutter”) după 2010, ca lector bisericesc din 1992, după ce în 1990 se pensionase de la secția de proiectare a Societății Naționale de Construcții de Drumuri.
De ani de zile se dedică, cu dăruire și optimism, tuturor îndatoririlor spirituale și sociale, nu doar în Parohia Evanghelică C.A. Brașov, deși nici ea însăși nu a fost cruțată de loviturile sorții; se bucură în mod deosebit de sărbătorirea Zilei Mamei sau a Sărbătorii Mulțumirii pentru Recoltă, mai ales atunci când le organizează ea însăși sau este invitată ca oaspete. Are mereu în minte cuvintele lui Dietrich Bonhöffer: „Și dacă ne întinzi potirul greu,/amarul potir al suferinței,/ umplut până la margine,/ îl primim recunoscători, fără să tremurăm,/din mâna Ta cea bună și iubită./Dar dacă vrei să ne mai dăruiești o dată bucurie/de lumea aceasta și de strălucirea soarelui ei,/atunci vrem să ne amintim de cele trecute,/și atunci viața noastră Îți aparține pe deplin.
Brașov, 6 mai 2019