DECERNAREA PREMIULUI „APOLLONIA HIRSCHER” 2006
Punte între culturi și generații
Laudatio în onoarea doamnei Astrid Hermel/de dr. Carmen Elisabeth Puchianu
Pentru localnici, ca și pentru vizitatorii veniți de aproape și de departe, fostul anticariat de pe strada Apollonia Hirscher (Hirschergasse) a fost dintotdeauna unul dintre punctele de atracție ale centrului vechi al Brașovului. Aceasta se datora, pe de o parte, amplasării favorabile a magazinului, iar pe de alta, faptului că acolo puteai găsi oricând cărți în limbile germană, maghiară, română, dar și în engleză, franceză sau rusă. De fiecare dată te întâmpina mirosul specific al cărților vechi, în care se amestecau timpul stătut, hârtia îngălbenită și prăfuită și cerneala tipografică de mult uscată. Aveai impresia că simți, într-un mod fermecător și miraculos, ceva din spiritul cuvântului scris.
Probabil că la fel sau cam la fel a simțit și tânăra Astrid Hermel când, în 1968, a luat hotărârea de a deveni anticar și de a se dedica lumii cărților. A depus o cerere de angajare la Centrul de librării din Brașov, a urmat un curs de calificare de trei ani în meseria de anticar și apoi a reușit într-adevăr să ocupe un post în anticariatul care era pe atunci singurul din Brașov. În 1985, Astrid Hermel a preluat conducerea anticariatului de stat de pe strada Apollonia Hirscher.
Încă dinainte de schimbarea de regim, Astrid Hermel visa la o librărie proprie, poate chiar la o editură și la o mică cafenea literară.
În 1990, Astrid Hermel depune o cerere de privatizare a librăriei și are de dus pentru aceasta o luptă grea cu autoritățile de stat competente. După unele dispute, obține în 1991 aprobarea solicitată. La 10 iulie 1991 are loc inaugurarea festivă a anticariatului, precum și a tipografiei și a editurii, pe care Astrid Hermel le conduce de atunci.
Este demn de remarcat că firma ei nu poartă nici numele proprietarei, nici pe cel al unor importanți predecesori transilvăneni precum Honterus sau Gött. Fără a-i ignora pe aceștia, Astrid Hermel se înscrie într-o bună tradiție tipografică și editorială: numele firmei, Aldus, ne trimite la personalitatea umanistului și filologului venețian Aldus Manutius (1449-1515), care în 1493 a întemeiat, împreună cu Andrea Torresani da Asolo, viitorul său socru, o tipografie și o editură. Principala sa preocupare a fost să publice, pe de o parte, clasicii greci, iar pe de alta, poeții italieni „mai noi”, în cărți de format mic, ușor de mânuit, și să-i facă astfel accesibili unui cerc mai larg de cititori, inclusiv prin renunțarea la glosele și comentariile, obișnuite pe atunci, de pe marginea textelor originale. Este considerat inventatorul literei italice, adică al scrierii cursive, și a lăsat în urmă un tip aparte de tipărituri, așa-numitele aldine. Emblema editurii sale înfățișează o ancoră și un delfin, ca simbol al proverbului latin „Festina lente!”, pe care Aldus Manutius îl făcuse, se pare, deviza sa.
Cine o cunoaște ceva mai bine pe Astrid Hermel va fi, fără îndoială, de părere că această deviză i se potrivește întru totul. În felul ei uneori timid, liniștit și discret, ea reușește, perseverent și neabătut, să meargă înainte și să-și atingă țelul pe care și l-a propus, chibzuit și, ca să spunem așa, grăbindu-se încet.
În calitate de anticar și editor, Astrid Hermel a devenit cunoscută mult dincolo de granițele orașului ei. Se poate mândri că a realizat un mare număr de cărți, care acoperă o paletă considerabilă de domenii. Începutul l-a făcut mica mapă trilingvă „Das alte Kronstadt in Graphik und Gedicht”, care este mult mai mult decât un simplu suvenir drăguț și la îndemână pentru nostalgici: la drept vorbind, în ea se ascunde crezul editoarei. Scopul ei a fost și este să facă dreptate atât amprentei germane, cât și celei multiculturale a orașului și a regiunii și să se străduiască ca identitatea lor culturală și literară să fie transmisă mai departe în toată diversitatea ei. Cu un fin simț al calității, Astrid Hermel publică la editura sa cărți în limbile germană, maghiară, română și, ocazional, engleză. Domeniile ei principale sunt istoria, cultura și literatura germanilor din Transilvania. Printre cele mai importante lucrări de specialitate se numără volumele colocviilor „Kronstädter Beiträge zur germanistischen Forschung” din seria „Reihe Academica”, seria „Aus Urkunden und Chroniken”, precum și „Caietele Corona”, apărute în limba română, ca să amintim doar câteva. Din 2006, editura lui Astrid Hermel figurează pe lista editurilor acreditate de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS) de la București. Fără îndoială, acest lucru o onorează și totodată o obligă pe editoare.
Povestea lui Astrid Hermel nu este o poveste de succes miraculoasă, cum vedem de pildă în filmele americane. Mereu apar obstacole: după dificultățile de început, abia depășite, Astrid Hermel trebuie să facă față unor probleme de sănătate deloc neînsemnate. Ca și cum asta n-ar fi de ajuns, vechiul sediu, de mult consacrat, de pe strada Apollonia Hirscher trebuie părăsit, iar firma se mută într-unul nou, pe strada George Barițiu (Rossmarkt). Urmează o nouă mutare, și anume în clădirea din Piața Sfatului nr. 17, care între timp este în curs de renovare, astfel încât de câteva luni Aldus are din nou un alt sediu, și anume în Piața Sfatului nr. 18.
Acest du-te-vino nu este, din păcate, întotdeauna în folosul afacerii, dar Astrid Hermel suportă totul cu stăpânire de sine și seninătate și încearcă să facă față fiecărei provocări prin propriile puteri. Voința ei și dragostea neștirbită pentru cărți o împing înainte și îi dau putere. Cel mai mult sprijin îl găsește în familia ei, care o susține necondiționat în tot ce își propune ca antreprenoare și lucrează alături de ea în firmă. Nu în ultimul rând, se bucură de sprijinul comunității germanofone, și nu doar al celei din Brașov.
Astrid Hermel înțelege realizarea de cărți, în cel mai bun sens al cuvântului, ca pe un serviciu adus acelei comunități de care se simte cel mai legată și fără al cărei sprijin nu ar vedea niciun sens în munca ei. Își înțelege munca drept o punte între culturi și, nu în ultimul rând, între generații. Activitatea ei, marcată de continuitate și consecvență, are efecte benefice în multe direcții și, de aceea, nu rămâne fără ecou social și (inter)cultural.
Prin decernarea Premiului „Apollonia Hirscher” pe anul 2006, îi exprimăm lui Astrid Hermel sincera noastră prețuire și profunda noastră recunoștință pentru tot ce a realizat.
Brașov, 17 iulie 2007
(Karpatenrundschau, 26 iulie 2007)