Decernarea Premiului „Apollonia Hirscher” 2007
Înscris în Cartea de Aur a arhivisticii românești
Laudatio în onoarea lui Gernot Nussbächer, laureatul Premiului „Apollonia Hirscher” pe anul 2007
Timp de aproape 40 de ani, Gernot Nussbächer a lucrat ca arhivist în cadrul Direcției Județene Brașov a Arhivelor Statului – acum Arhivele Naționale. Unul dintre directorii generali ai acestei instituții, de la centrala din București, prof. dr. Mihai Lungu, sublinia elogios în volumul „In honorem Gernot Nussbächer”: „Instituției noastre, Arhivele Naționale, i-a fost dat ca, pe lângă valorile inestimabile pe care le adăpostește, să numere printre colaboratorii săi și oameni de mare valoare... Unul dintre acești specialiști este Gernot Nussbächer, care a intrat deja în Cartea de Aur a arhivisticii românești și va rămâne în ea. Suntem convinși de acest lucru.” Această opinie nu poate fi decât pe deplin susținută și împărtășită.
Pentru meritele sale durabile în domeniul cercetărilor despre Honterus, asociația Künstlergilde din Esslingen i-a decernat în 1998 Premiul „Georg Dehio”. În 2002, Consiliul Județean Brașov i-a acordat apoi lui Gernot Nussbächer „Diploma de onoare”, în semn de recunoaștere a meritelor sale multiple. O cinstire deosebită i-a fost adusă arhivistului și istoricului cu prilejul împlinirii vârstei de 65 de ani, când, sub patronajul Consiliului Județean Brașov și al Bibliotecii Județene „George Barițiu”, o parte dintre colaboratorii săi au publicat volumul „In honorem Gernot Nussbächer”, dorind să-și arate și în acest fel prețuirea față de „maestrul” lor. Volumul, apărut în 2004 la Editura Foton, numără peste 500 de pagini și este rodul colaborării unor istorici de renume, ale căror contribuții au fost publicate în el. Sărbătoritul a rămas însă așa cum fusese de-a lungul întregii sale vieți și cum îi era firea: modest, dar mereu gata să apere datele și faptele istorice conforme cu adevărul atunci când alți cercetători le denaturau.
Astăzi a sosit prilejul ca Gernot Nussbächer să fie cinstit, prin decernarea Premiului „Apollonia Hirscher”, și de comunitatea săsească din Brașov, în care s-a născut și a crescut, în care a activat și activează. Premiul i-a fost acordat de Forumul local Brașov și de comunitățile de originari din Brașov și din Bartolomeu stabiliți în Germania (HOG Kronstadt și HOG Bartholomae). Acest premiu, care poartă numele uneia dintre cele mai importante personalități din istoria medievală a Brașovului, despre care laureatul nostru de astăzi a făcut cercetări în arhive și a scris, se decernează acum pentru a noua oară, pentru merite deosebite față de comunitate.
Și pentru autorul acestei laudatio, scrise în numele Consiliului de Conducere al Forumului local Brașov, este o onoare că a putut să o redacteze, la dorința laureatului. Ne leagă o colaborare de lungă durată, pe care relațiile de prietenie au consolidat-o. Gernot Nussbächer se numără printre cei mai de seamă colaboratori ai „Karpatenrundschau” și ai predecesoarei sale, „Volkszeitung”, publicații care au pus mereu pe primul plan studiile regionale și în care Gernot Nussbächer a publicat multe dintre cele mai importante rezultate ale cercetărilor sale. Pe de altă parte, în aceste publicații, ca și în celelalte ziare de limbă germană din țara noastră, au apărut în repetate rânduri interviuri cu apreciatul istoric și au fost publicate recenzii ale cărților sale. Multe publicații de limbă română și maghiară au făcut același lucru și au publicat în repetate rânduri materiale semnate de Gernot Nussbächer. Privind înapoi, există foarte puține localități săsești din sudul Transilvaniei care să nu fi făcut obiectul cercetărilor sale de arhivă. Abia după analize temeinice publica el apoi articole referitoare la primele atestări documentare, la avântul social și economic, la dezvoltarea culturii, la construirea fortificațiilor și a bisericilor, la evoluția demografică ș.a.
Gernot Nussbächer s-a născut la 22 august 1939 la Brașov, pe strada Castelului (Burggasse) nr. 120. După ce a urmat Școala Honterus, a studiat istoria între 1956 și 1961 la Universitatea din Cluj (Klausenburg). Cum s-a îndreptat spre istorie aflăm dintr-un interviu acordat „Karpatenrundschau” cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, din care cităm: „Străbunicii mei au fost Franz Obert (1828–1908) și Friedrich Wilhelm Seraphin (1861–1909), care au activat amândoi în domeniul istoriei... Mama mea și-ar fi dorit cel mai mult să studieze istoria. În viața mea, istoria a intrat prin învățătorul meu Carl Lang, care, în clasa a doua primară, ne-a predat și cunoașterea ținutului natal... Mai târziu i-am avut ca buni profesori de istorie pe dr. Maja Philippi, Franz Killyen și Rudolf David, care mi-au stimulat și încurajat în continuare interesul pentru istorie.” Trebuie subliniat, în completare, că, deși nu a studiat istoria, mama sa, Era Nussbächer, a fost cea care a adus o contribuție remarcabilă la restaurarea covoarelor orientale din colecția Bisericii Negre și a altor biserici din Transilvania. Și ea a fost onorată cu Premiul „Apollonia Hirscher”.
După terminarea studiilor universitare, Gernot Nussbächer a lucrat pentru scurt timp ca arhivist la Cluj. Apoi a fost transferat la Arhivele Statului din Brașov, unde a activat până în 1986. În ciuda celor mai bune aprecieri profesionale, din cauza rudelor sale care trăiau în străinătate – fratele său, medic stomatolog, se stabilise în Elveția – a fost transferat forțat la Biblioteca Județeană. O asemenea măsură era necesară, deoarece Arhivele Statului fuseseră subordonate Ministerului de Interne. În primăvara anului 1989, înaintea schimbării de regim, Gernot Nussbächer a devenit administrator (Bezirksanwalt) al Consistoriului Districtual Evanghelic C.A. Brașov. În martie 1990 a putut reveni la vechiul său loc de muncă, ca arhivist principal la Arhivele Statului, iar mai târziu a fost numit expert arhivist. De-a lungul carierei sale profesionale a inițiat numeroși colegi mai tineri în munca de arhivă și în paleografie. După pensionare a fost angajat la Muzeul Casa Mureșenilor, unde s-a dedicat de asemenea cercetării de arhivă. Cunoștințele sale lingvistice variate, mai ales cele de latină și maghiară, i-au permis să traducă documentele medievale, să le facă accesibile și să le interpreteze. Călătoriile în străinătate întreprinse după schimbarea de regim și cercetările făcute cu acest prilej în arhive și biblioteci importante i-au permis să descopere noi documente privind istoria Transilvaniei și mai ales activitatea umanistului Johannes Honterus și să completeze cercetările în acest domeniu.
Activitatea de cercetare a lui Gernot Nussbächer s-a concretizat în numeroase cărți și broșuri, în contribuții ca coautor al altor cărți și ca traducător, în articole din publicații de specialitate și din ziare. Din 1973 încoace, acestea însumează 25 de titluri de carte, dintre care trebuie menționate în mod deosebit cele despre viața și opera lui Johannes Honterus, cele șase volume „Aus Urkunden und Chroniken” și „Caietele Corona”. La 54 de cărți este coautor și coeditor, printre altele la „Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen” și la „Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt”. Privind înapoi, laureatul nostru poate prezenta un bilanț impresionant. Activitatea desfășurată de Gernot Nussbächer are, așadar, un caracter durabil. Cărțile și studiile scrise de el vor intra în istorie, la fel ca și faptele pe care le-a cercetat. Gernot Nussbächer este de mult un nume de referință în istoria sașilor transilvăneni.
Dieter Drotleff
(în numele Consiliului de Conducere al Forumului Democrat al Germanilor din Municipiul Brașov; Brașov, 15 aprilie 2008)