DECERNAREA PREMIULUI „APOLLONIA HIRSCHER” 2020
Mereu motivat să facă binele
Laudatio în onoarea lui Ortwin Hellmann/de preotul paroh Christian Plajer
Stimate doamne și stimați domni,
permiteți-mi ca, pentru început, să așez gândurile care urmează sub semnul unui cuvânt biblic: „Vegheați, stați fermi în credință, fiți curajoși și fiți tari” (1 Corinteni 16:13) – un cuvânt prin care apostolul Pavel le recomandă stăruitor creștinilor din Corint, într-o formulare concisă, ceea ce consideră important pentru mica comunitate din acel mare oraș deschis spre lume.
La Brașov, un mare oraș deschis spre lume, noi, vorbitorii de limbă germană, care ne știm datori unei bogate tradiții culturale de secole, ne aflăm într-o situație care permite cu siguranță analogii: pe de o parte, astăzi suntem ca comunitate cu adevărat mici și restrânși, în schimb destul de diverși din cele mai variate puncte de vedere – lucru valabil și pentru tânăra comunitate creștină din Corint.
Alegerea lui Ortwin Hellmann ca laureat al Premiului „Apollonia Hirscher” are valoare de semnal: meritelor durabile ale unei generații care a purtat poverile grele ale ultimelor decenii de dominație comunistă și ale perioadei schimbării de regim li se adaugă acum, prin nominalizarea lui Ortwin Hellmann, recunoașterea realizărilor unei generații următoare – un semn al voinței de a trăi a comunității noastre și al năzuinței ei de a-și modela în continuare viitorul în mod conștient și activ.
Ceea ce unește, în diversitatea lor, comunitățile amintite din Corint și din Brașov constă probabil în faptul că o generație aflată în floarea vârstei este dispusă să dea existenței sale un sens într-un mod specific și să îndrăznească ceva nou pornind de la tradiție, fără a renega vechiul (tânăra creștinătate preia tradiția de credință moștenită și o continuă sub un orizont nou). De aceea, și pentru noi este valabil: „Vegheați, stați fermi în credință, fiți curajoși și fiți tari”.
Ortwin Hellmann face parte dintr-un grup destul de restrâns de oameni dintre noi care reprezintă o mare șansă pentru comunitatea noastră. Este o binecuvântare că, într-o vreme a unor transformări profunde, se găsesc oameni care recunosc semnele vremii, care fac față provocărilor, care dau dovadă de altruism și de spirit comunitar și, mai presus de toate, oameni care au inima la locul ei. În cazul laureatului nostru, acest lucru se adeverește în mod exemplar. Iată, în cele ce urmează, câteva repere.
În vederea serii de astăzi, l-am întrebat pe prietenul și fostul meu coleg de liceu despre realizările sale, dar am aflat de la el foarte puțin. Era însă de prevăzut, căci Ortwin Hellmann nu este cineva care acționează ca să fie văzut, ci unul care vede ca să acționeze și pe care îl vezi acționând.
Așadar, un om al faptei. Se apucă de lucruri fără prea multe discuții și este mereu motivat să se implice în mod pozitiv și să facă binele. Nu-i stă însă în fire să facă multă vorbă despre asta. Dacă astăzi se rostesc, într-un mod destul de modest – după cum o dovedește chiar vorbitorul –, câteva cuvinte despre meritele sale, nu se poate eschiva. Este, cel puțin în opinia mea, pe deplin îndreptățit să prețuim acum ceea ce îi datorăm noi, ca comunitate.
Caracteristică pentru Ortwin Hellmann este versatilitatea sa. Te poți minuna mereu din nou cât de vaste sunt domeniile sale de interes și cu câtă siguranță se mișcă în conversație în numeroase sfere, foarte diferite între ele, trecând cu mare ușurință de la o temă la alta. Aceasta înseamnă nu doar a dispune de cunoștințe și a te informa permanent, ci și a avea o bogată comoară de experiență. Lucrul acesta este valabil atât pentru diversitatea temelor, cât și pentru importanța lor. Cu alte cuvinte: o eventuală presupunere că interesul lui Ortwin Hellmann s-ar îndrepta mai ales spre marile teme și sarcini ar fi greșită. Laureatul se distinge la fel de mult prin dragostea pentru detaliu și pentru sarcinile și provocările de zi cu zi. De pildă, nu se dă în lături să stea la prânz la grătar, în curtea Casei de bătrâni Blumenau, și să se îngrijească, cu o furculiță lungă, ca friptura pentru masa de prânz a căminului să fie cu adevărat bine pătrunsă, fără să se ardă.
Nu altfel stau lucrurile în cazul marilor proiecte de până acum ale vieții sale, care servesc binelui comunității noastre: curatorul districtual, Ortwin Hellmann, nu lasă din mână sarcinile, uneori copleșitoare, ale districtului bisericesc Brașov și se îngrijește, cu multă experiență, competență și un remarcabil spirit de observație, ca până și situațiile delicate să ajungă, de comun acord, la un deznodământ bun.
Amploarea provocărilor și dramatismul crizelor umbresc șansele, după cum se știe reduse, de a desfășura o activitate constructivă în mediul rural. Să porți o asemenea povară nu este pentru oricine. Ortwin Hellmann își asumă în mod conștient această situație, și anume din anul 2002 ca membru al Consistoriului Districtual Evanghelic C.A. Brașov și de exact 15 ani ca curator districtual. Trebuie să-i fie recunoscută nu doar voința de a persevera, ci și, mai ales, darul de a-i încuraja pe oamenii de la fața locului, de a-i motiva în mod pozitiv să-și exercite în continuare funcțiile onorifice, de a le îndrepta privirea de la pierderile dureroase spre șansele care încă există și, cu toate acestea, de a rămâne cu picioarele pe pământul realității.
Să ne gândim doar la turnurile prăbușite ale bisericilor din Rotbav (Rothbach) și Roadeș (Radeln), o criză în care Ortwin Hellmann s-a așezat în prima linie, ocrotitor, alături de parohiile afectate, de oamenii de la fața locului și de Consistoriul Districtual. Dacă în altă parte se inaugurau poate biserici fortificate proaspăt renovate, aici era vorba de a împiedica ce era mai rău sau de a-i ține piept și de a salva ce se mai putea salva. Faptul că la Rotbav biserica a avut, într-un timp relativ scurt, din nou un zid vestic și un acoperiș refăcut se datorează nu în ultimul rând laureatului nostru și experienței sale îndelungate ca șef de proiect pe șantierele unor clădiri istorice.
Ortwin Hellmann nu merge doar la inaugurări de clădiri proaspăt renovate sau de proiecte încheiate cu succes. Nu este omul care să se lase cu plăcere felicitat la veselele sărbători ale parohiilor. Totuși, folosește din plin asemenea ocazii pentru a cultiva, la baza comunității noastre, contacte datorită cărora capătă un foarte bun simț al realității în care trăiesc oamenii. Nu se sfiește deloc să meargă în parohii aflate în derută și să le stea oamenilor alături, cât de bine se poate. Trebuie să ne gândim că nu este vorba doar de parohii foarte mici, risipite prin peisajul transilvănean, ci și de cele aflate departe, în geografia Vechiului Regat.
Probleme există, desigur, și chiar la ușa noastră, în frumoasa și pitoreasca noastră Țară Bârsei, în parohii pe care, în condițiile de azi, le putem numi pe drept cuvânt mari. Fie că este vorba de trecerea – din perspectiva vorbitorului, întemeiată și de înțeles – a unui pastor la o altă biserică și parohie, care înseamnă o grea încercare chiar și pentru o mare parohie din Țara Bârsei, fie de provocări neașteptate în parohii de sine stătătoare care de decenii nu mai au un pastor propriu, fie bărbat, fie femeie, Ortwin Hellmann este la fața locului, își face simțită prezența, vorbește cu oamenii afectați, se informează temeinic, din prima mână, și caută apoi cele mai bune soluții posibile. Pe această bază, laureatul de astăzi are o voce foarte valoroasă și competentă în Consistoriul Districtual Evanghelic C.A. Brașov și, în calitate de locțiitor al decanului interimar, al cărui sediu principal de serviciu este la București, îi poate prelua acestuia multe sarcini, pe care le duce la îndeplinire cu deplină seriozitate.
Stimate doamne și stimați domni! Cel târziu acum, când vine vorba de următoarea mare sarcină căreia laureatul nostru i se dedică pe deplin, Casa de bătrâni Blumenau, trebuie subliniat cu deosebire un lucru în munca sa: Ortwin Hellmann lucrează cu inima. Acesta este un mare dar. Și el se regăsește nu în ultimul rând în faptul că are o inimă mare pentru oameni. Acest lucru ajung să-l prețuiască în mod deosebit cei care, în Casa de bătrâni Blumenau, depind zilnic de ajutor. Grija pe care o primesc nu în ultimul rând de la laureat – ca președinte, de mulți ani, al consiliului director al asociației Blumenau e.V., funcție din care s-a implicat activ și în conducerea operativă a căminului, preluată de el recent –, cuvintele încurajatoare pe care Ortwin Hellmann le găsește în orice situație, toate acestea nu sunt de la sine înțelese. Ortwin Hellmann se pricepe să facă totul cu inimă, iar oamenii simt acest lucru și îi răspund cu zâmbetul lor recunoscător.
Ortwin Hellmann este capabil să câștige respect și recunoaștere la niveluri foarte diferite. Versatilității și deschiderii sale spre lume li se datorează faptul că a putut întreține parteneriate în țară și în străinătate pentru sprijinirea căminului de bătrâni. Pe lângă Căminul de bătrâni și de îngrijire „Carl Wolff” din Sibiu (Hermannstadt) și Fundația Saxonia din Râșnov (Rosenau), trebuie amintite relația de lungă durată cu Comunitatea brașovenilor din Germania (HOG Kronstadt), precum și contactele cu întâlnirile locale ale brașovenilor din Germania și cu alți oameni și instituții dispuși să ajute.
Viața omului la bătrânețe nu are doar părți frumoase. Nici într-un cămin de bătrâni nu sunt doar zile însorite. Ca o furtună năprasnică, pandemia de coronavirus s-a apropiat acum un an și jumătate și a lovit cu putere instituția. Mai mult timp decât toate căminele comparabile pe o rază largă, la Blumăna (Blumenau) s-a putut rezista atacurilor virusului SARS-CoV-2. Apoi, totuși, apărarea a cedat. Ortwin Hellmann s-a opus furtunii cu toate puterile, a fost disponibil zi și noapte, a organizat cu greu, dar cu succes, înlocuirea personalului de îngrijire care lipsea și a putut feri căminul de mai rău datorită faptului că, luptând în prima linie, a reușit să motiveze personalul să reziste chiar și în fața celei mai grele încercări.
Crizele de asemenea proporții își cer jertfele. Și chiar dacă reușești să faci tot ce este omenește posibil, experiența dureroasă a propriilor limite nu te ocolește.
Stimate doamne și stimați domni, permiteți-mi să-mi exprim recunoștința pentru faptul că și de acum înainte Casa de bătrâni Blumenau se află pe mâini bune. Să nu uităm nici faptul că, în cadrul procedurii de acreditare, autoritatea publică de supraveghere a acordat căminului cel mai înalt calificativ posibil.
Și, în sfârșit, un ultim lucru. Ortwin Hellmann întruchipează o raportare pozitivă, orientată spre viitor, la valorile tradiționale ale comunității noastre, pe care, cu prevedere, le integrează cu pricepere în situația aflată în schimbare a comunității noastre.
Își transmite mereu cu plăcere vastele cunoștințe despre istoria comunității noastre, fără să lase vreodată impresia că ar regreta trecutul. Nu: deviza sa este ca ceea ce a fost cândva și are valoare să fie trăit și folosit în mod potrivit în prezent. Ortwin Hellmann transmite cu drag generației următoare din familia sa ceea ce a primit el însuși de la tată și de la mamă, dar și de la un bunic, fostul curator al bisericii de pe Martinsberg din Brașov.
Nu putem decât să-i dorim să reușească în acest lucru și să-i fie dăruit ceea ce pastorul său de pe Martinsberg, Heinz Bonfert, i-a dat ca verset de confirmare, pentru drumul vieții: „Vegheați, stați fermi în credință, fiți curajoși și fiți tari.”
Vă mulțumesc pentru atenție!
24 septembrie 2021
(Karpatenrundschau, 14 octombrie 2021)