Brașov · Kronstadt

DECERNAREA PREMIULUI „APOLLONIA HIRSCHER” 2019


Dinamic și apropiat de oameni

Laudatio în onoarea lui Erwin Hellmann/de dr. ing. Dieter Simon

Erwin Hellmann s-a născut în anul 1935, iar primul lucru pe care copilul l-a învățat probabil, pe măsură ce creștea, despre lumea largă a fost că era război. Ceea ce a mai avut apoi de învățat a fost faptul că lumea era împărțită în două: una privată, lăuntrică, și una de afară, unde totul era în prefacere – exproprieri, deportări –, și că era o rușine să fii german sau să ai o proprietate.
Deportarea a lovit familia Hellmann deosebit de greu, căci părinții au fost deportați, iar cei doi frați au fost întreținuți de bunica lor, în mare parte prin munca mâinilor ei, și asta timp de aproape patru ani.
Asemenea tuturor germanilor din Transilvania, a trăit și a crescut într-o lume exterioară a restricțiilor, a asupririi și a intimidărilor, dar a avut norocul de a putea studia la Brașov și de a obține diploma de inginer încă înaintea anilor grei de dinainte și de după procesul Bisericii Negre.
Prin căsătoria cu Christa Gräf și prin prietenii celor două familii, legăturile sale cu Brașovul s-au adâncit. Astfel a intrat în contact cu oameni apropiați de Biserică, care l-au îndemnat să se implice în adunarea reprezentanților comunității din Parohia Evanghelică C.A. Brașov. Poate că pe aceștia i-a atras felul său dinamic și apropiat de oameni, care și-a dovedit apoi valoarea, în anii următori, în funcții bisericești onorifice: mai întâi în adunarea reprezentanților comunității, apoi ca presbiter și, timp îndelungat, ca curator al Parohiei Evanghelice C.A. Brașov. Se bucura de încrederea carismaticului preot paroh Mathias Pelger, căruia i-a stat alături ca manager energic al treburilor lumești – precum retrocedarea proprietăților bisericești expropriate, negocierile dificile cu potențiali chiriași și altele asemenea – și care a avut măreția de a-i lăsa mână liberă. În vremuri grele, când i s-a cerut să preia și funcția de curator districtual, nu s-a sustras nici acesteia, nici unei alte funcții onorifice, aceea de vicepreședinte al Diaconiei Bisericii Evanghelice din România, și a depus o valoroasă muncă de reconstrucție, într-o vreme în care Biserica dispunea de tot mai puține forțe.
În primii ani de după schimbarea de regim, când în orașele cu o pondere mai mare a germanilor urmau să fie construite cămine de bătrâni pentru stabilizarea minorității germane aflate în declin, s-a implicat cu insistență în favoarea Brașovului și a reușit ca Brașovul să fie inclus pe lista căminelor de bătrâni planificate de Germania, să fie elaborat un proiect, iar fondurile să stea la dispoziție ani de-a rândul. Faptul că, până la urmă, construcția nu s-a mai realizat s-a datorat atitudinii șovăielnice a organizației germane responsabile de proiect, care s-a dat înapoi de la asumarea răspunderii pentru un al treilea proiect de acest fel, după Timișoara (Temeswar) și Sibiu (Hermannstadt). Ca o consolare, a reușit totuși să amenajeze un cămin de îngrijire în casa parohială din Blumăna (Blumenau), care a funcționat mai mulți ani, a fost finanțat din Germania și a oferit multor vârstnici nevoiași un adăpost demn.

Când s-a dovedit apoi că acest cămin de îngrijire nu era suficient, Erwin Hellmann a determinat reducerea dimensiunilor proiectului original și, în calitate de curator districtual, împreună cu Parohia Evanghelică C.A. Brașov și cu Forumul German, a promovat transformarea și extinderea fostului cămin pentru femei vârstnice într-un cămin de bătrâni potrivit pentru brașoveni și pentru locuitorii Țării Bârsei; împreună cu partenerii amintiți a strâns fondurile pentru renovare și dotare și a reușit în cele din urmă să ducă la capăt ceea ce a fost, probabil, cel mai mare proiect al său.
Realizările enumerate nu ar fi însă tot ce merită remarcat. Personalitatea lui Erwin Hellmann are și alte dimensiuni.
Începând din anul 1990 a desfășurat o rodnică activitate de lector laic în biserici evanghelice: mai întâi în biserica de pe Martinsberg, apoi și la Prejmer (Tartlau), Feldioara (Marienburg) și Măieruș (Nußbach) sau oriunde un post de pastor rămânea vacant; nu s-a ferit de drumurile lungi și de bisericile adesea reci și i-a bucurat și întărit astfel pe credincioși.
În anii 1998-2005 a efectuat, din însărcinarea organizației germane pentru îngrijirea mormintelor de război (Deutsche Kriegsgräberfürsorge), numeroase inspecții în multe localități, a însoțit controalele venite din Germania, a servit ca traducător acolo unde era nevoie și, ori de câte ori a fost posibil, a dat curs cererilor de ajutor.
Și nu doar atât: ca bun cunoscător al istoriei și al istoriei culturale a Transilvaniei, a publicat mereu în presă articole izvorâte din bogatele sale cunoștințe, bucurându-i și informându-i astfel pe brașovenii săi.
Pentru meritoasa sa muncă de reconstrucție i s-a decernat Medalia Honterus a Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania (FDGT), iar activitatea sa nu a trecut neobservată nici în străinătate: este purtătorul Crucii de Merit cu panglică a Republicii Federale Germania.
Să ne fie îngăduit nouă, brașovenilor, să remarcăm în acest loc, pe lângă realizările sale considerabile, ceva rar și deosebit de prețios pentru noi: neclintita sa fidelitate față de orașul natal!

24 septembrie 2021
(Karpatenrundschau, 7 octombrie 2021)